Serviciul "Colecție de artă şi hărţi" al Bibliotecii Naționale

Deschide cartea, ca să înveți ce au gândit alții; închide cartea, ca să gândești tu însuți. (Citat de Heyde)

Grafica de carte și de șevalet în creația artistei plastice Elena Leșcu 23 decembrie 2015

Filed under: Artiști plastici — arteharti @ 15:00

      Mai multe etape marcante din istoria graficii naţionale autohtone nu dispun încă de o descriere ştiinţifică exhaustivă. Una dintre ele este etapa de trecere de la epoca sovietică la noile condiţii în care se produce deschiderea spre Vest. În acest context, considerăm că trebuie să se acorde importanţa cuvenită biografiilor artistice şi operei graficienilor care au activat în acel segment de timp. În cele ce urmează, ne vom referi la evoluţia şi demersul artistic al graficienei Elena Leşcu, a cărei creaţie este circumscrisă perioadei de încheiere a erei sovietice şi se manifestă cu pregnanţă în prezent. Grafica de carte a Elenei Leșcu este destinată, în primul rând, copiilor. Fiind şi tematica ce o pasionează în mod special, cele mai valoroase prezentări de carte ale artistei sunt consacrate micuților cititori. „Îmi place să dăruiesc oamenilor bucurii, ce poate fi mai plăcut și mai senin decât amintirile despre copilărie?” [1, p.4], constată graficiana. Cunoaștem lucrările grafice ale Elenei Leșcu de mai mulți ani, din cadrul numeroaselor expoziții de artă plastică în care ne-am expus lucrările împreună. Mereu am admirat dispoziția, starea de bucurie şi fericire copilărească ce emană din lucrările Elenei, pe care nu orice maestru iscusit în grafică ce lucrează la tema copilăriei le poate reflecta. Capacitatea de a vedea și de a transmite receptorului farmecul expresiv al emoțiilor unui copil, energia, perceperea pozitivă a lumii înconjurătoare, identificarea cu spiritul propriu vârstei fragede copilărești, cu ideile și viziunile micuților cititori, conceptul lor despre viață, chiar și umorul copilăresc definesc talentul și creația grafică a Elenei Leșcu. Pe tot parcursul carierei, artista a preferat să lucreze manual. Ea a abordat diverse tehnici grafice, a pictat în ulei, a practicat goblenul [2, p. 44], a aplicat diverse tehnici mixte textile, miniatura poştală: a creat machete pentru seriile de mărci poştale „Oameni iluştri” (4 valori) şi „Anul internaţional al familiei” (3 valori), emise în 1994, precum şi machete a 6 ilustrate pentru cărţi-maxime „Domnitorii Moldovei”, tipărite în 1995, desene-machete pentru 20 de plicuri filatelice şi 30 de ştampile de obliterare specială [3, p. 29], a mai făcut măşti teatrale etc. Elena Leșcu şi-a găsit inspirația nu în variatele posibilități tehnice ultramoderne, ea nu a trecut la grafică computerizată sau la alte tehnologii mixte ce marchează progresul tehnic al procesului artistic din prezent. Or, atitudinea ei față de părerea publicului larg și, în special, a cititorului mic are un temei conceptual demn de apreciat. Artista tinde să valorifice grafica de carte executată manual. Într-o epocă pragmatică și calculată oarecum e straniu să mai descoperim personalități creatoare care pot crea pornind din suflet, care exclud alte substituții şi consideră că doar mâna este cea care redă cele mai tainice și subtile adieri ale sufletului uman. Elena Leșcu s-a născut la Chișinău, la 12 octombrie 1965, într-o familie de intelectuali . În 1979 a absolvit cu mențiune Școala de Arte Plastice „A. Şciusev”. După absolvirea școlii medii (liceului) cu diplomă de merit (1980), în 1984 finalizează tot cu mențiune studiile la Școala Republicană de Arte „Ilia Repin”, obținând specialitatea de profesor de desen și desen liniar [4, p. 143]. În 1990 a absolvit Institutul Poligrafic din Lvov „I. Fiodorov”, Facultatea de Tehnologie, Secția „Grafică”, obținând calificarea de artist plastic, grafician, specialist în domeniul prezentării artistice a producției poligrafice. Între anii 1985-1990 a activat în calitate de pictor la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău, iar între 1990-1994 a profesat la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă”, la Catedra Desen. Din 1994, timp de cinci luni, a activat ca cercetător științific inferior la Institutul de Științe Pedagogice și Psihologice, ocupându-se, de fapt, de prezentarea artistică a cărţilor cu un conţinut didactic, pentru că nu fusese găsită o altă modalitate de a-i remunera munca. Din mai 1995 este director la Întreprinderea Individuală „Elan-Leșcu” din Chișinău, la care continuă să activeze şi în prezent. Din 1985 participă la expozițiile naționale și internaționale, fiind menționată cu diplome de merit, iar lucrările domniei sale se află în colecții private în ţară și peste hotare. Din 1999 este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova.În 1985 a debutat la Expoziția republicană cu un fotoafiș inspirat din lucrarea lui Pieter Bruegel cel Bătrân „Orbii”, cu personaje căzând în prăpastie. În continuare, şi-a expus grafica de carte şi stampele. Şi astăzi o inspiră amintirile şi relaţiile umane, dragostea şi senzualitatea, peisajul şi natura statică. Este membră a Fondului de binefacere a artiştilor plastici profesionişti şi meşteri populari ucraineni «Renaştere-Вiдродження» [5, p.88, 89]. Mai mulţi ani la rând, a participat la Bienala de ilustraţii din Bratislava (2005, 2007, 2009, 2011, 2013), lucrările ei fiind prezentate în cataloage [6]. Iar cu grafică de şevalet a participat în Bienala Internaţională de Gravură [7, p. 16]. În 1997 Elena Leşcu a fost menţionată cu Diploma Juriului la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi cu Premiul-menţiune pentru prezentarea grafică şi ilustrarea colecţiei “Insula cunoştinţelor” (Prut Internaţional). În acelaşi an a ilustrat cartea lui S. Corlat şi B. Singer “Totul despre calculatoare”, acuarelă, pentru ca în 1998 să o ilustreze pe cea a lui A. Mecinic “Jucării şi animale”, acuarelă. În 2010 la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret i-au fost acordate Diploma Juriului şi Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru ilustrarea originală a poveştii «Дюша в ночном городе или спичечный коробок для кузнечика» de E. Darovskih-Volkova [8]. În 2010 revista «Наше поколение» va publica ilustraţiile poveştii E. Darovskih-Volkova «Дюша в ночном городе …» executate în tehnică tuş, peniţă. Aceste ilustraţii se remarcă prin desen fin, compoziţii şi plastică originale ale personajelor umane şi ale celor din lumea animală sau a apelor. Animalele, peştii, şoriceii poartă aici haine şi accesorii tipic umane: peştişorii au rochiţe şi umbrele, se plimbă cu bicicleta, iar şoriceii cântă la fluier. Toate personajele sunt redate în mişcare atât de convingător şi detaliat, încât ar putea fi cu uşurinţă utilizate într-un desen animat. Maestrul graficii de carte Isaie Cârmu într-o recenzie, păstrată în dosarul artistei la Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova, a remarcat faptul că Elena Leșcu s-a specializat într-un domeniu foarte dificil – cel al manualelor pentru micuți. Din propria experiență Isaie Cârmu ştia cât de complicat este această sferă: „mai mult, observă acesta, aici pictorița se manifestă și ca autor al multor idei ce completează conținutul didactic. Cărțile desenate de ea sunt foarte dinamice cu o multitudine de desene „deștepte” și hazlii ceea ce atrage atenția micului cititor. Dispunem de puțini pictori ce ar activa atât de fructuos pe acest segment întru educare. …” [9]. Şi graficianul Arcadie Antoseac menţionează: „Elena este o artistă neordinară. Cărţile pentru copii sunt executate de către artistă deştept şi talentat. Desenele captivează prin expresia lor şi ingeniozitatea” [10]. Un alt grafician, Aurel Guţu, ţine să sublinieze „profesionismul şi nivelul artistic şi didactic de care a dat dovadă doamna graficiană Elena Leşcu la prezentarea grafică a cărţilor, timbrelor şi mai ales manualelor” [11]. Elena Leșcu a activat în domeniul ilustrației de carte [12] și a colaborat cu editurile „Litera”, „Labirint”, „Prut Internațional”, „ARC” chiar după absolvirea Institutului Poligrafic din Lvov (1990). Prima carte ilustrată – „Cheiţa de aur sau minunatele pățanii ale lui Buratino” de A. Tolstoi, 1992 – reflectă toate capacităţile artistei de a reda dinamismul aventurilor şi psihologia personajelor. Dintre lucrările cu conținut didactic un loc aparte îl ocupă caietul şi manualul pentru clasa 1 „Rîndunica” [13], unde nu putem să nu remarcăm stilistica liberă şi dezinvoltă a expresiilor simbolice şi semantice din desenul caracterelor de cifre şi de litere, întruchiparea exactă a imaginilor din sarcinile logice sau matematice, cromatica vie şi punerea în pagină reuşită a caietului. Un rol important în creaţia din sfera didactică a Elenei Leşcu revine cărţilor de colorat. Aici varietatea tematică (flora, fauna, personajele din poveşti, jucăriile) este susţinută prin diversitatea concepţiilor de prezentare artistică, prin soluţiile plastice liniare, abordările color laconice în locul exemplului propus pentru repetare. Într-o manieră total diferită, proprie comicsurilor (benzilor desenate), este ilustrată cartea „Totul despre calculatoare” de Sergiu Corlat şi Boris Singer, 1997 [14]. Pe lângă cărțile cu un conținut pur didactic, în contextul creaţiei Elenei Laşcu prezintă interes şi cele cu povești, prin simplul fapt că unele imagini i-au servit autoarei drept izvor de inspiraţie pentru pregătirea cărţilor de colorat. Amintim aici de povestea populară „Stan cel Voinic”, culeasă de folcloristul Grigore Botezatu, redactată şi adaptată de Nina Slutu-Soroceanu, 2006 [15]. Aceasta a fost editată şi în variantă rusă cu păstrarea aceloraşi principii de design şi ilustrare – integritatea stilistică şi compoziţională a cărţii este susţinută de forzațurile cu simbolul Soarelui, de pagina de titlu cu simbolul şarpelui şi de ilustraţii multifigurative: de jumătate de pagină, de o pagină sau care unesc două pagini, formând frize ce amintesc de pictură monumentală inspirată din artă populară şi folclor. Eleganţa prezentării grafice a imaginilor cu cai albi şi cu figuri ale personajelor umane înveșmântate în haine albe naţionale creează o atmosferă epică ce comportă nobleţe. Într-un spirit diferit – mai lejer, umoristic şi grotesc – este prezentată artistic cartea „Vine moşul de la vie”, din seria „Să creşti mare” a Editurii „Prut internaţional”, 2007. De cea mai înaltă apreciere din partea publicului cititor şi a admiratorilor de frumos a beneficiat cartea „Puiul”, reeditată de trei ori, în 1996, 2004, 2007 [16]. Farmecul prezentării acesteia vine din efectul de fineţe atins prin pictura cu cea mai mică pensula, ceea ce imprimă imaginilor un caracter preţios şi elegant, iar frunzele, iarba, petalele florilor, pana de pasăre şi blana câinelui capătă astfel materializare. Coloritul cald auriu completează acest efect. Între anii 2011-2012 graficiana a ilustrat «Армянские народные сказки». /Сост. Л.Б. Матевосян (коллекция «Сказки народов СНГ»), iar în 2012 «Украинские народные сказки» /Лит. обработка Т. Зайковская şi «Болгарские народные сказки»/Пер. и лит. обработка Т. Зайковская – toate editate la Editura ARC. Aceste ilustrații pot fi interpretate nu numai ca scene de gen sau raportate la planul analizei capacităților fanteziei artistei, ci și puse în planul imaginii artistice și al simbolului etnic, al culorilor sau expresiei plastice, unele având și elemente similare cu arta neoprimitivă. Constatăm astfel că cele mai variate idei, consacrate amintirilor din copilărie şi tinereţe, relaţiilor umane, dragostei, psihologiei, elementului senzual, dar şi liricul, epicul şi grotescul în diverse ipostase sau forme găsesc în creaţia grafică şi de şevalet a Elenei Leşcu o reflectare originală, de fiecare dată irepetabilă şi de înalt profesionalism.
Referințe bibliografice:
1. Влас О. Мальчик, шагающий по одуванчикам. Столица, №15, среда, 27 февраля, 2002.
2. Catalog. Festivalul Internaţional de Artă „Plai Natal”, ediţia a III-a, Chişinău, 7-8 decembrie 2007, p. 44.
3. Meridian filatelic. Buletin infirmativ, nr. 3 (8) mai-iunie 1998, p. 29. În dialog „Interes şi perseverenţă”. Constantin Ciobanu cu Elena Leşcu.
4. Colesnic, Iu. Colegiul Republican de Arte Plastice Al. Plămădeală. Chişinău: Museum. Ghid enciclopedic, p. 143.
5. Oseredciuc E. Paleta ucraineană a Moldovei, Chişinău: Elan-Poligraf.
6. Bienále ilustrácií, Bratislava, 2005, p. 278.; 21. Bienále ilustrácií, Bratislava, 2007, p. 149.; 22. Bienále ilustrácií, Bratislava, 2009, p. 135.; 23. Bienále ilustrácií, Bratislava, 2011, p. 130., 24. Bienále ilustrácií, Bratislava, 2013, p. 135. Cataloage.
7. Gravură. Bienala Internațională. Ediţia II, Chişinău, 2011.
8. http://www.nashepokolenie.com/novosti.html
9. Arhiva Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. Dosarul personal al Elenei Leșcu. Recenzia (Recomandare) semnată de Iasie Cârmu, 14 februarie, 1998.
10. Arhiva Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. Dosarul personal al Elenei Leșcu. Recenzia (Recomandare) semnată de Arcadie Antoseac, 5 martie, 1998.
11. Arhiva Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. Dosarul personal al Elenei Leșcu. Recenzia (Recomandare) semnată de Aurel Guţu, 18 martie, 1998.
12. Lungu V., Suceveanu A. Caiet „Rîndunica”, clasa 1. Chişinău: Litera, 1997, 144 p.
13. Corlat S., Singer B. Totul despre calculatoare … pentru cei mici, părinţi şi bunici. Chişinău: Prut Internaţional, 1997, 160 p.
14. Stan cel Voinic. Poveste populară moldovenească, culeasă de către folcloristul Grigore Botezatu cu redactare şi adaptare de Nina Slutu-Soroceanu. Chişinău: Continental-Grup SRL, 2006, 16 p.
15. Brătescu-Voineşti I. Al. Puiul. Chişinău: ARC, 1996, 27 p.

Autor: VICTORIA ROCACIUC, conferenţiar cercetător, doctor în studiul artelor
Academia de Științe a Moldovei

Reclame
 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s