Biblioteca Națională a Republicii Moldova Serviciul "Colecție de Artă și hărți"

Expoziţia “Arta grafică”

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Tue, 07 Feb 2012 14:30:53 +0000

Astăzi, 7 februarie, ora 16.00 în cadrul Salonului de artă a avut loc vernisarea Expoziţiei “Arta grafică” (desen, acuarelă, gravură) ai studenţilor de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chişinău Eugen Gorean, Catrin Bespaliuc, Cristina Scutaru, Dorina Scorocîrja, Maxim Solomco, Ruxanda Hubenco, Petru Postolachi, Andrei Railean, Anastasia Şeveliova, Dmitri Şibaev. Au luat cuvânt Svetlana Miron, şefa serviciului Arte şi hărţi, Felicia Saviţchi, decanul Facultăţii de Arte Plastice, profesorii universitari Alexei Colâbneac şi Olga Diaconu, studentul Dmitri Şibaev şi alţii. Expoziţia va fi deschisă până pe 7 martie 2012.

Click to view slideshow.
Filed under: ARTĂ, BIBLIOTECĂ, EXPOZIȚII Tagged: Arta, Arta Greece, Chişinău, Gor, Literature, Moldova, Online, Roleplaying

Carol Pop de Szathmari – 200 de ani de la naştere

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Wed, 11 Jan 2012 09:58:06 +0000

Carol Popp de Szathmáry (n. 11 ianuarie 1812, Cluj – d. 3 iulie 1887, București) a fost un pictor și grafician transilvănean, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. Primele studii le-a făcut în Transilvania, apoi (1853) a lucrat cu Anton Chladek la Pesta. A călătorit intens în țară și străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitorești cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate și poezie. În pictură, limbajul său este migălos și greoi, dar vădind același spirit de observație ascuțit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmáry a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841), precum și portretele deputaților din Dieta Transilvaniei. În 1860 a realizat o hartă topografică a țării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii și acuarele înfățișând tipuri și porturi populare cu un caracter exclusiv documentar. În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat și primele tabotipii. În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut cunoscut ca primul foto-jurnalist. A călătorit în China, iar cu acordul Țarului Rusiei, a ajuns și în Siberia, unde a realizat fotografii artistice. În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate și pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei. În anul 1860 a contribuit la înființarea Bukuresti Magyar Közlöny, prima asociație culturală a maghiarilor din București.

Bibliografie

Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
Frunzetti Ion, Arta românească în secolul XIX, Ed. Meridine, București, 1991
Ionescu, Adrian-Silvan, Cruce și semilună. Războiul ruso-turc din 1853-1854 în chipuri și imagini, Ed. Biblioteca Bucureștilor, București, 2001
Oprescu, George, Pictura românească în secolul al XIX-lea, Ed. Meridiane, București, 1984
Oprescu, George, Pictorii din familia Szathmary, Tiparul Institutului Grafic din Sfânta Mânăstire Neamțu
Oprescu, George, Carol Popp de Szathmary, Analele Academiei Române, 1941

Legături externe

Carol Popp de Szathmari Carol Popp de Szathmáry
Famouswhy Carol Popp de Szathmáry
Carol Popp de Szathmáry Carol Szathmari: An Outstanding 19th Century Romanian Photographer de Dr. Adrian-Silvan Ionescu
FOTOISTORIE/ Cupidon cu bratele frânte – prima fotografie a lui Szathmari, 9 mar 2010, Emanuel Badescu, Ziarul de Duminică
Atelierul lui Szathmari de la Hanul Bossel, 17 nov 2006, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică

Articole biografice

Vă mai amintiți de… Carol Popp de Szathmáry, 29 iulie 2009, Eliza Zdru, Adevărul

Filed under: ANIVERSĂRI, ARTĂ, EXPOZIŢII DE CARTE Tagged: Bucharest, China, Cluj, Cluj-Napoca, Romania, Siberia, Transilvania, Transylvania

Sărbători fericite!

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Mon, 26 Dec 2011 13:12:34 +0000

Cărţile poştale de Crăciun şi Anul Nou, însoţite de urările „Sărbători Fericite!“ şi tradiţionalul „La Mulţi Ani!”, trimise celor dragi constituie valoroase piese ilustrative din colecţia Serviciului ”Colecţie de Artă şi hărţi” al Bibliotecii Naţionale. O felicitare frumoasă rămâne întipărită în memorie un timp îndelungat, poate fi păstrată pe birou lângă alte rarităţi. Sărbătoarea Naşterii Domnului, continuată de Anul Nou, rămâne a fi cea mai fastuoasă şi spectaculoasă sărbătoare tradiţională, un prilej bun de împăcare şi bucurie. Creştinii serbează Crăciunul pe 25 decembrie (în calendarul georgian) şi pe 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Povestea felicitarilor de Crăciun s-a născut în anul 1843, britanicul J.C.Horsley a vrut să-şi surprindă prietenii şi le-a trimis de Crăciun o scrisoare colorată, mai deosebită. Englezii au cumparat 1.000 de copii ale primei felicitări. Preţul ei era de 400 de lire sterline şi în patru ani a ajuns la încredibila sumă de 2.000 de lire. Cinci ani mai târziu, aceste felicitari au inceput sa fie trimise prin postă, după recomandările lui Henry Cole, directorul Albert Museum din Londra. În acelaşi an cărţile poştale colorate au început să conţină şi motive religioase. Figura clasică a lui Moş Crăciun, cu barbă şi plete dalbe, este de fapt cea a sfântului ierarh Nicolae (în engleză Santa Claus), episcop de Myra, prietenul copiilor săraci, al fetelor fără zestre, al corăbierilor. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, ar fi ajuns la casa unui bătrân care se numea Crăciun, însă acesta nu o primeşte în casă, spre a nu-i spurca locul prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală. Soţiei acestuia i s-a făcut milă de ea şi a dus-o în ieslea vitelor, îndeplinind rolul de moaşă. Soţul când a aflat s-a supărat şi i-a tăiat babei mâinile, apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut cum a putut un ceaun cu apă şi s-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. De la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul de a merge cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele sunt texte rituale, evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii – câte trei, ca cei trei magi – merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare…”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”, casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. După urări grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toţi tinerii.

Filed under: BIBLIOTECĂ

Luiza Iantzen – 75 de ani de la naştere

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Wed, 14 Dec 2011 07:42:21 +0000

Luiza Iantzen (n. 14.12.1936, s. Orlovo, r-nul Dnepropetrovsc, RSSU), artist plastic decorator din RSSM. A absolvit Şcoala superioară de arte industriale “V. I. Muhina” din Leningrad (1963). Practică ceramica în toate tehnicile: smălţuită, teracotă, şamotă, faianţă, porţelan, plastica mică. Lucrări: “Noi cu toţii mergem după soare”, “Animale”, “Bunicul şi bunicuţa”, platoul decorativ “Comsomolul”, “Torcătoarea” (toate în 1968), panoul decorativ “Tehnică cosmică” (1970), compoziţia “Pioneri” (1974), “Moldova ospitalieră” (1975), “Consacrare lui Sandro Botticelli” (1977), “Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana” (1981), “Puşkin şi ţiganii” (1982) ş. a.

Filed under: ANIVERSĂRI, BIBLIOTECĂ, EXPOZIŢII DE CARTE Tagged: Business and Economy, Candy Candy, Government, Landon Carter, Moldova, Sailor Moon, Shane West, Wedding Peach

Iulian Filip: Expoziţie personală “Vederea ACASEI”

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Mon, 12 Dec 2011 16:15:55 +0000

În anul 1996 în acest spaţiu al Bibliotecii Naţionale poetul îşi divulga, într-o primă expoziţie personală de pictură, relaţia sa cu liniile şi culorile. Timp de 15 ani itinerarul expoziţional al lui Iulian Filip a ajuns pe la Biblioteca Municipală B. P. Haşdeu din Chişinău, pe la Biblioteca Gh. Asachi din Iaşi, pe la Biblioteca I. H. Rădulescu, dar şi la Muzeul de Istorie Dâmboviţa din Târgovişte, pe la Teatrul de Operă şi Balet, pe la Teatrul Satiricus – I. L. Caragiale, pe la Teatrul de păpuşi Licurici, pe la Biblioteca Universităţii Alecu Russo din Bălţi… Şi iată-l revenit la noi, evident – cu alte lucrări, pictură, dar şi cu bagatelle grafice, dar şi cu ceramică de forme mici, dar şi cu cărţi mai recente, parte dintre care ilustrate cu resurse proprii.

Inaugurarea expoziţiei – la 14 decembrie 2011, orele 15.00.

IULIAN FILIP

N. 27 I 1948, satul Sofia, jud. Bălţi, Republica Moldova, poet, dramaturg, prozator, folclorist, jurnalist, grafician.

Născut la 27 ianuarie 1948 în satul Sofia, judeţul Bălţi, Basarabia. După absolvirea şcolii medii din Sofia – student la Universitatea Alecu Russo din Bălţi (1965): mai întâi la facultatea de fizică şi matematică, apoi – la litere la aceeaşi Universitate. După absolvirea Universităţii (1970) – doctorant la sectorul folclor al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe din Chişinău. Teatrul popular (folcloric) e tema investigaţiilor şi a tezei elaborate, în baza căreia e angajat la 1974 colaborator ştinţific al Academiei, funcţie în care activează până la 1985.

1974. Debut editorial – „Neîmpăcatul meşter”, plachetă de versuri, deschizătoare a colecţiei „Debut” la editura Cartea Moldovenească, care a însemnat şi afirmarea generaţiei „Ochiului al treilea” (Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc, Leonida Lari, Efim Tarlapan, Leo Butnaru, Marcela Benea).

1977. Volumul versuri „Cerul fântânilor” la editura Cartea Moldovenească.

1978. Placheta de versuri „Dialoguri primordiale” la editura Literatura Artistică.

1980. Prima carte de versuri pentru copii – „Casa fiecăruia” la editura Literatura Artistică.

1981. Cartea „Cenuşar-voinicul şi Cenuşăreasa-mireasa”, piesă de teatru pentru copii, la editura Literatura Artistică. ( Tot anul acesta piesa pentru copii „Moara cu plăcinte” e montată şi prezentată în premieră la 1 martie 1981 în regia lui Ilarion Stihi la Teatrul academic „Puşkin” (acum „Eminescu”). Piesa e o dezvoltare a poeziei „Plăcinţele cu mărar”, întâmplată – vorba autorului – cinci ani în urmă la o „provocare” a fiului Adrian (care se visa la revelion muşchetar şi avea nevoie de rol), poezie care i-a marcat toată opera pentru copii.) În cadrul corpusului academic „Creaţia populară moldovenească” îi apare volumul „Teatru popular” (prefaţă, comentarii, texte – în colaborare cu Gheorghe Spataru) la editura „Ştiinţa” 1981.

1983. În colecţia „Mărgăritare” a editurii „Literatura artistică” îi apare volumul de teatru popular „Primiţi CĂLUŢUL?”. La aceeaşi editură – placheta de versuri „Hulub de poştă”.

1984. La prestigioasa editură „Sovietschii pisateli” din Moscova volumul de poezie în traducere rusă „Trevojnâi hudojnic” („Neâmpăcatul meşter”).

1981-1985. Autor şi prezentator al revistei lunare televizate „Almanah literar”.

1985. La studioul „Telefilm-Chişinău” – filmul muzical „Ştiubeiul de aur” după scenariul şi versurile pentru copii ale poetului. La editura „Literatura artistică” volumul de teatru pentru copii „Facă-se voia ta, Sfârlează!”, care „nimereşte” (împreună cu volumul „Primiţi CĂLUŢUL?”) într-o poştă intensă, metodică de doi ani, doi ani cuprinşi între prima scrisoare adresată primului secretar al CC al PC al RSSM Simion Grossu şi ultima scrisoare, după celelalte expediate în toate comitetele de stat şi în ministere, adresată secretarului general al CC al PCUS Mihail Gorbaciov. „Divorţează” cu Academia, care face jocul „Vigilenţilor”.

1987. Placheta de versuri „Unde eşti?” la editura „Literatura artistică”.

1988. La aceeaşi editură îi apare volumul de teatru pentru copii „Colacul marele, frate bun cu soarele” (muzica lui Ion Dascăl), iar la „Moldova-film” – filmul cu desene animate „Deşteptătoarele” după scenariul poetului. La Palatul „Octombrie” – o seară de voie bună cu poetul şi folcloristul Iulian Filip.

1989. În traducere rusă asociaţia „Kinoconcert” din Moscova îi editează cartea „Budilnichi”. Editura „Literatura artistică” îi editează placheta de versuri „Cafea neagră”. Premiera spectacolului pentru copii „Cenuşar voinicul şi Cenuşăreasa mireasa” la teatrul de păpuşi „Licurici” (regia Constantin Brehnescu din Iaşi).

1989. Vede lumina tiparului cartea de poezii şi cântece pentru copii (muzica lui Anatol Chiriac) „Copăcel, copăcel” la editura „Hyperion”. La aceeaşi editură apare în traducere rusă cartea pentru copii „Cto cego hocet?” („Cine şi ce vrea?”).

1990. Acceptă să fie ales şi numit şef al Departamentului Cultură al Primăriei Chişinău, mânat de ideea şi proiectul „Satului TREI IEZI”, concepţie originală a unui parc tematic de tip Disneyland.

1991. Premiera operei-rok „Mioriţa” la teatrul „Ginta Latină”, pentru care poetul a scris libretul (regia Veceslav Madan, compozitor Liviu Ştirbu). Pe baza piesei „Moara cu plăcinte” la studioul „Telefilm-Chişinău” se toarnă lung metrajul „Moara” cu Iurie Darie în rolul principal (regia Elena Iliaş). La „Hyperion” apare placheta „Fir de nisip”, iar la „Kinoconcert”, în Moscova, apare cartea pentru copii „Deşteptătoarele” în româneşte.

1992-1996. Coautor şi prezentator la emisiunea-concurs lunară „Cinel-cinel” la TV.

1993. La Palatul „Octombrie” – încă o seară de… bună voie cu Iulian Filip.

1994. Agenţia „Litera” îi scoate la lume placheta de catrene şi desene „Dansul timizilor”. Postfaţa semnată de Alexei Rău subliniază noutatea absolută şi valoarea noutăţii: grafica lui Iulian Filip.

1995. Lansează, împreună cu poeţii Vasile Romanciuc, Iurie Colesnic, Ianoş Ţurcanu, revista „Moment poetic”, care publică poeţi români din întreg spaţiul românesc. Scurtă „alergare” la Roma, Napoli, Montecassino (Italia) cu editorul Anatol Vidraşcu. La invitaţia avocatului Amedeo Carrocci din Pontecorvo tratează proiectul unei cărţi bilingve cu doi poeţi italieni.

1996. Apare la „Litera” cartea bilingvă cu poeziile lui Giacomo Leopardi şi Giussepe Ungaretti, selecţii foarte subiective – poeziile preferate ale lui Amedeo din opera lui Leopardi şi preferinţele lui Iulian Filip din Ungaretti, care şi-a tradus ce a preferat. La transpunerea în română a lui Leopardi poetul Vasile Romanciuc a colaborat cu valoroasa italienistă Ludmila Cojuşco, director adjunct la liceul „Dante Alighieri”. Mihai Cimpoi cu Amedeo Carrocci au semnat câte o tabletă despre poeţii italieni şi aventura neolatină a poeţilor basarabeni. La editura „Baştina” îi apare în cărticică aparte poezia „Au vrut melcii să se bată”. La teatrul municipal de păpuşi „Guguţă” premierea spectacolului „La izvor” după piesa „Broasca cu sângele rece”. La 2 septembrie la Biblioteca Naţională se inaugurează VERNISAJUL (aproximativ) INTEGRAL Iulian Filip cu 70 uleiuri şi grafică. Tot aici au fost lansate romanul divertisment „Cobaiul nu triumfă” (editura „Cartier”) şi volumul de poezie şi grafică „Mergătorul” (editura Uniunii Scriitorilor). În octombrie un vernisaj similar e găzduit de biblioteca „Gheorghe Asachi” din Iaşi. Tot aici, împreună cu Vasile Romanciuc, Ianoş Ţurcanu, Iurie Colesnic îşi lansează cele două cărţi noi alături de noutăţile editoriale ale colegilor.

1997. Primăvara, într-o delegaţie a Primăriei Chişinău ajunge la Londra, Durby (la un club Rotary), la Edinbourg, Scoţia, pentru a perfecta un program legat de copiii sărmani ai Basarabiei. Descoperă cu durere postere numeroase cu imaginea copiilor nenorociţi de la Hânceşti (cu menirea să-i înduioşeze pe britanici), postere care – de cele mai multe ori – constituie cam toată informaţia despre neamul nostru. Proastă, umilitoare imagine. Vara participă la o conferinţă internaţională în Washington (împreună cu Vasile Romanciuc, Claudia Partole, Arcadie Suceveanu, Ianoş Ţurcanu) – problemele globale ale familiei şi… ce-i de făcut? În octombrie participă la premierea volumului de poezie şi grafică „Mamutul din frigider”, apărut în limba maghiară la editura „Pont” din Budapesta (editor şi traducător Geza Szavai). Au participat preşedintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria Bella Pomogatz, primarul de Chişinău Serafim Urecheanu, pretorul de Buiucani Valeriu Nimerenco, compatrioţii noştri de la ambasadă, scriitori maghiari. La editura „Muzeum” în colecţia „Micile Americi” apare cartea pentru copii „Din neamul lui Păcală”.

1998. Se constituie Asociaţia editorială NOI, care-l alege preşedinte. Susţine şi prezintă Primăriei argumentele de rigoare întru finanţarea antologiei bilingve „Ecouri poetice din Basarabia” (Moldova), realizată sub conducerea profesorului Valeriu Rusu la Seminarul de traducători „Mihai Eminescu” de la Universitatea din Provence, antologie în care sunt incluşi majoritatea poeţilor basarabeni. Celălalt „umăr” înţelegător îl pune editura „Ştiinţa” cu Gheorghe Prini în frunte. Premierea spectacolului „Da care-s sălbaticii?” la teatrul „Satiricus”. La teatrul „Guguţă” – ouă premiere: „Moara cu plăcinte” şi „Albina salvează lumina”. la editura „Cartier” apare cartea poetului Vasile Romanciuc cu 50 poeme, însoţite – concepţia poetului – de tot atâtea desene ale lui Iulian Filip. La editura „Iulian” îi apare în carte aparte poezia „Vrei să creşti mare?”. La editura „Cartier” – cartea de poezie şi grafică „Seminţele mărului oprit” provocată de primarul Serafim Urecheanu, care i-a înmânat la serata jubiliară (la Opera naţională) un contract cu obligaţiile părţilor – poetul obligat să scrie cartea, editura să i-o editeze. La editura „Prut-internaţional” îi apare cartea pentru copii „Ruga iezilor cei trei”, formulă originală de ABC. La „Litera” apare volumul „Bibliografie Iulian Filip”.

1999. Lansează proiectul Academiei Duminicale pentru Copii şi Părinţi „2 ore + 3 iezi”, element central al concepţiei Satului TREI IEZI, proiect complex, pentru care poetul a venit – declarat – în administraţia publică. La editura „Prut-internaţional” îi apare cartea-surpriză „Plăcinţele cu mărar” şi „Nucul cu o singură nucă”, care conţine poeziile şi poveştile alcătuite cu ani în urmă pentru copiii poetului, Adrian şi Adriana. Lansează proiectul „2 ore + 3 iezi” (împreună cu echipa de creaţie de la Departamentul Cultură), constituit din programul duminical „2 ore cu cei mai frumoşi copii ai Chişinăului” şi două reviste , una săptămânală TV şi una lunară tip magazin color „2 ore + 3 iezi”. Premierea spectacolului „Pâinică de la iepure” la teatrul „Guguţă”. Este invitat şi participă la săptămâna poeziei basarabene în Franţa împreună cu Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Vasile Romanciuc, Ion Hadârcă, Ana şi Alexandru Bantoş, săptămâna în care a fost lansată antologia „Ecouri poetice din Basarabia” (la Paris, Universitatea din Provence, Bandol, Avignon, Marseille). În aceste zile s-a constituit consiliul director al „Gintei latine” pentru reanimarea programelor de consolidare lansate de înaintaşii noştri Vasile Alecsandri şi Gabriel Mistral. O foarte bună conlucrare cu ambasada Moldovei la Paris, unde ambasadorul Mihai Popov realiza ceea ce reuşea la Chişinău Serafim Urecheanu – o echipă. Paralelă culminantă – Luvru, Turnul Eifel, Sena. În cadrul Zilelor DANTE la Chişinău, la inaugurarea Salonului de carte străină „DANTE” programele „GINTEI LATINE” continuă cu două lansări de carte, semnate de poetul italian Dante Cerilli: „DAL PENSIERO AI SEGNI. Idee e versi alle soglie del terzo millenio con DIECI POETI MOLDAVI CONTEMPORANEI” (Bastogi, Editrice, Italiana) şi „Ombre d”estate” – „Umbre de vară” (Prut internaţional), a doua bilingvă, traducerea română realizată de Adriana Filip şi Iulian Filip. În acest context volumul român-francez „Un ochi” de Vasile Romanciuc, lansat la 31 august la Casa Limbii Române tradusă de Estelle Varieux, prefaţa de profesorul Valeriu Rusu, editat la Ploieşti de editura „Libertas” cu Constantin Manolache la cârmă, apoi noua colecţie lansată de Amedeo Carrocci cu agenţia „Litera” – Moldova: Mileniul III – completează sugestiv impresia de seriozitate a „noilor latini”. La invitaţia Institutului Suedez cunoaşte obiectivele culturale mai valoroase din capitala Suediei şi vizitează Târgul cărţii pentru copii al ţărilor nordice, târg desfăşurat în Danemarca lui Hamlet (Kopenhaga).

2000. La editura „Augusta” din Timişoara îi apare volumul de versuri şi grafică proprie „Amărâtele hărţi”.

2001. Lansează, la propunerea directorului editurii Prut Internaţional Oleg Bodrug colecţia de cărţi miniaturale Carte de vizită cu primele şase volume: „Ştiutorul să mă ierte” de Iulian Filip, „E toamnă, cad măştile” de Vasile Romanciuc, de Nichita Danilov, „Coloana nătângilor” de Efim Tarlapan, „Şi atât” de Ianoş Ţurcanu, „Globul de mătase” de Ion Hadârcă. Condiţiile poetului sunt acceptate de editură: colecţia să includă doar poeţi valoroşi şi dragi lui Iulian Filip. Noutatea concepţiei – fiecare text poetic are în „replică” o miniatură grafică a lui Iulian Filip. Poeţii care se „joacă” şi ei, comiţând grafică, o fac pe contul graficii proprii (Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, Leo Butnaru).

2002. Colecţia Carte de vizită se completează cu volumele „Unicul cer” de Grigore Vieru, „Aşchii de stele” de Nicolae Dabija, „Senzaţii” de Nicolae Motoc (din Constanţa), „Strictul necesar” e Leo Butnaru, „Blândeţea tăcerii” de Vasile Spinei, „Pilat din… poantă” de Ion Diviza. Coautor al manualului de Limbă română pentru clasa a II-a.

2003. La editura „Libertas” din Ploieşti îi apare volumul bilingv, româno-francez, Un spin – Une epine, tradus, sub conducerea profesorului Vasleriu Rusu, de membrii Seminarului poetic „Mihai Eminesu” al Universităţii din Provence. La editura Grafema libris îi apare o selecţie din tabletele publicate timp de mai mulţi ani în fiece joi la „Literatura şi Arta” în volumul „Foarfeca lui Urecheanu”. Colecţia Carte de vizită continuă cu volumele „La capătul podului” de Nicolae Esinencu, „Corabia de la mansardă” de Arcadie Suceveanu, „Pe noi nouă adu-ne” de Alexe Rău, „Epigrama de dimineaţă” de Gheorghe Bâlici, „Gol sfâşiat” de Ana Blandiana, „În urechea timpului” de Ioan Baba. Coautor al Manualului de Limbă română pentru clasa a III-a. Apare în traducere engleză în culegerea Singular destines: Contemporary Poets of Besarabia (editura Cartier, traducători Cristina Cîrstea din Iaşi, Adam J.Sorkin şi Sean Cotter din SUA). La teatrul Guguţă – premiera spectacolului „Comoara tâlharului”, proiect susţinut financiar de Asociaţia femeilor juriste în probleme de trafic. Participă, însoţind teatrul Eugene Ionesco, la bienala teatrului nipon KAZE, în Tokio. La editura Bibliotheca din Târgovişte apare antologia „Poezia ACASĂ: Poeţi contemporani basarabeni” pe baza rubricii lunare „Poezia ACASĂ” susţinută de Iulian Filip în revista de cultură LITERE. Coautor al antologiei – Mihai Stan, directorul-fondator al revistei LITERE.

2005. Colaborarea cu Amedeo Carrocci – avocatul, fotograful, eseistul, poetul – continuă în albumul „Timpul fără timp”, apărut la editura Graficart (eseul Ghid basarabean – detectiv istoric neterminat şi traducerile din Ungaretti), în volumul de deschidere a colecţiei lui „Amedeo La musa nuova” (poezii în italiană alături de cele ale lui Ianoş Ţurcanu) şi un omagiu moldovenesc lui Leopardi, albumul „Dragoste şi moarte” (versiunea română a versurilor leopardiene).

2006. La editura Bibliotheca din Târgovişte apare volumul de publicistică „Când pe morţi îi strâng pantofii, cum e mersul celor vii?” E ales membru de onoare al Societăţii Scriitorilor din Târgovişte. În contextul constituirii SST şi a prezentării cărţii sale i se organizează, de către editura Bibliotheca şi Biblioteca Judeţeană un vernisaj de grafică iuliană. În cadrul Zilelor Chişinăului la Târgovişte e prezent în veche capitală voievodală cu spectacolele pentru copii Albina salvează lumina şi Comoara tâlharului.

Antol.:

Caiete Litere. În căutarea unui topos liric. Antologie a SST, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2006.

Referinţe critice selective:

În reviste – Liviu Damian, în Cultura, 1970, 14 februarie; Mihai Cimpoi, în Tinerimea Moldovei, 1977, 13 martie; Literatorul (România) 1996, nr.41; FLUX, 1996, 20 decembrie; Luceafărul, 1998; Vasile Romanciuc, în FLUX, 1997, 23 mai; în Luceafărul, 2000, 3 martie; Ion Ciocanu, în Tinerimea Moldovei, 1974, 3 noiembrie; în Literatura şi Arta, 1992, 6 februarie; 1995, 24 august; Nicolae Dabija, în Literatura şi Arta, 2003, 30 ianuarie, 13 martie; George Coandă, în LITERE, 2001, iunie; în Jurnal de Dâmboviţa, 2004, 29 ianuarie; Andrei Stratulat, în Revista Română, iunie 2000; În volume – Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, 1996 Alexe Rău, Dansul timizilor, 1994 Ion Vatamanu, Viaţa cuvântului, 1980 Valeriu Rusu, Un spin – Une epine, 2003

Premii literare:

Premiul Ministerului Culturii, Ministerului Învăţământului şi al revistei Femeia Moldovei pentru piesa Cenuşar-Voinicul şi Cenuşăreasa-Mireasa (cea mai bună lucrare pentru copii) – 1980; • Premiul Simion Florea Marian al Academiei Române (alături de ceilalţi coalcătuitori – Nicolae Băeşu, Grigorie Botezatu, Victor Cirimpei, Efim Junghietu, Andrei Hâncu, Sergiu Moraru) pentru volumul Cât îi Maramureşul, apărut la editura Ştiinţa în anul 1993; • I se conferă, prin decret prezidenţial, titlul de Maestru în Arte (1993); • Premiul Ilie Gravorul (1994) pentru prezentarea grafică la volumul propriu de catrene Dansul timizilor; • Premiul Cea mai bună carte a anului – pentru cartea Ruga iezilor cei trei (1998), lansată în cadrul Salonului Internaţional al Cărţii pentru Copii (Chişinău); • I se conferă, prin decret prezidenţial, Medalia „Mihai Eminescu” ( 1998); • Premiul special pentru poezie al Festivalului Internaţional de poezie Lucian Blaga (Cluj, 2001); • Premiul pentru traducere („Dragoste şi moarte – Amore e Morte”, traducere din Giacomo Leopardi) al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005).

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1975), • Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2002), • Membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (2003); • Membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni din România (2005); • membru al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova (2006).

prezentari grafice
Anghelescu, Veronica. Concert pentru oglinzi concave; Ora verde; Poveste despre pasul întrerupt: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 6. – P. 24-25. Antonescu, Ecaterina. O, carte; Depărtare; Zbor; Zilele; Rochia de bal; În fugă: [versuri] ] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 5. – P. 11. Biolan, Toma. Devoţiune; Flori sălbatice; Lichidare: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 9. – P. 22. Busuioc, Aureliu. Am vrut cândva s-o fur pe Mona-Lisa; Ştiu ochii; Interior; Evoluţie; Vecinii; Întâlnire; Îmbătrânesc; Ploaie; La aniversarea lui François Villon; Poeţii: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 8. – P. !7-19. Cetatea: [Versuri] /Prez. graf. de I. Filip . – Ch.: Museum, 1995. Coandă, George. Adâncă sferă mă azvârle-n cută…; Furie-s zilele încete-n goană…; O torţă-n eu e-o spasmă torţionară…; Adică ce-ar mai fi de spus anume…; În căutare stă o grea tăgadă…; Am prorocit apocalipsa…: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 4. – P. 12-13. Coccia, Rodolfo. Le nuvole camminano: (Gli angeli rimangono fermi): [Versuri] /Prez. graf. de I. Filip; Cuv. introd. de V. Romanciuc . – Frosinone: “RodRay”, 1997 . – 10 p. – În lb. it. Codru, Anatol. Întâmplarea mirării; Trafic de arme şi ruşine; Greu e, Doamne…; Acuarelă în alb; Tot pământul e o piatră suferindă de dor; Baladă; Maree în golf: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 5. – 17-19. Cosmescu, Alexandru. Gândurile nu au mătreaţă; Partea opusă a luminii este lumina însăşi; Deep Purple; Sursa indigestiei: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 8. – P. 24-25. Costenco, Nicolae. Din adânc; Poem într-un vers; Charmion; Departe de Moldova; Odă vinului; Compoziţie; Sonet: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 6. – P. 17-19. Danilov, Nichita. În deşert şi pe ape: [versuri] / des. de Iulian Filip. – Ch.: Prut Internaţional, 2001. – 125 p. Dinu, Alexandrina. Anotimpurile zilei; Triumfuri-second hand; La cazane; Reverie niponă; Mraconia; Recidiva: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 10. – P. 22-23. Drăgănescu, Mircea. Robinson; Robinson II; Robinson III; Robinson IV; Robinson V; Robinson VI; Robinson VII; Tehnici de dispariţie 3; Magellan; Lecţia de anatomie: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 3. – P. 22-23. Esinencu, Nicolae. Copilul teribil; Ţăranii; Legământ; Macul; Sfârşit de veac: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 1. – P. 17-18. Geacăr, George. Cercelul de aur; O călărire în zori ratată. Videoclip; Timp virtual. Fotografie de grup; Miezul şi coaja; Cugetările motanului pet: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. – 5. – P. 22-23. Gheorghe, Andrei. Parc de zăpadă; M-a crescut universul; Oda materială; Vânzătorul de baloane: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 1. – P. 12-13. Hadârcă, Ion. Poezia; Biblia; Cocorii; Arc; Numai marea numai mama; Iconostas; Cadru bigot; Cruce şi noroc; Sărut de mai; Părţile vinului; Glasul perlei; Emisiune cu melc; Colivia: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 10. – P.17-18. Lari, Leonida. Şarpele; Noua declaraţie a lui Don-Juan; Mi-e dor de tine ca de-o poezie; În munţi; Omul albastru; Euridice; Când poeţii se duc; Întâmplare; Intrăm în toamnă; Către copaci şi flori: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 7. – P. 17-19. Limba în care sîntem: Versuri / Prez. graf. de I. Filip . – Ch.: Agenţia “Litera”, 1993 . – 48 p.: il. Mihnea, Paul. Cântece celest; Ipostază; Ca un copil; Destin; Casa; Vis diurn; Portret simfonic; Feciorului; Am început să mă grăbesc: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 9. – P. 16-18. Moment poetic: [culeg. de versuri] / ed. Iurie Colesnic; cop.: Anatol Tomoianu, după des. de Iulian Filip. – Ch., 1999. – 20 p. Moment poetic: [culeg. de versuri] / ed. Iurie Colesnic; cop.: Valentina Ciobanu; după des. de Iulian Filip. – Ch., 2000. – 20 p. Nechit, Irina. Mersul pe vârful; Ziduri concentrice; Ceva din care să bem; Cercul polar: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 6. – P. 24-25. Nicolae, Ioana Dana. 11 martie 2001 sau o zi oarecare; Caligrame; Lumea văzută după jaluzele; Fiecare clipă e ultima; Străine, vrei să fii neliniştea mea?; Pictură murală, postmodernă: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 7. – P. 12-13. Popa, Nicolae. Încearcă şi stai neclintit; Scrisoare scribului; Eterna; Locul unde; Băutorii luminii; Vei lucra numai tu; Dumneavoastră: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 11. – P. 16-18. Sântepetrean, George. Iisus; Poetul; Vine o vreme; Rugă; Cogito: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 4. – P. 25. Sociu, Dan. Vodcă sau vin: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 1. – P. 27. Suceveanu, Arcadie. Viziuni la Cernăuţi; Corabia lui Sebastian; Cimitire vii; Emisfere de Magdeburg; Catedrală: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 7. – P. 24-25. Ştefan, Mihaela. În ziarul de ieri; Rătăciri; Metamorfoză; Apusuri care se-ntorc: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 3. – P. 18. Tarlapan, Efim. Coloana nătângilor: Epigrame alese / des. de Iulian Filip; cop.: Dragoş Popa. – Ch.: Prut Internaţional, 2001. – 131 p. Tomşa, Alexandra. Artă pe ramuri; Blestemul timpului; Dans in crêpe georgette; Gânduri, Contraste: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 7. – P. 27. Ţurcanu, Ianoş. Aidoma; Exorcism; Fericire; Atestare; Nocturna; Toamnă; Biografie; Se ştie; Surprindere; Sclipire; Joc; Timp oprit; Simt; Amăgire; Donaţie: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 8, 9. – P. 21-22. Ţurcanu, Ianoş. De toamnă…; Destin; O umbră: [Versuri] /Prez. graf. de I. Filip // Gazeta tineretului . – 1993 . – 5 oct. Ţurcanu, Ianoş. Oră de anatomie: [Versuri] /Prez. graf. de I. Filip . – Ch.: Museum, 1995 . – 63 p. Ţurcanu, Ianoş. Priviri în oglindă: [aforisme] / il. de Iulian Filip. – Ch.: Gunivas SRL, 2001. – 56 p. Ţurcanu, Ianoş. Şi atât: [versuri] / des. de Iulian Filip; cop.: Dragoş Popa. – Ch.: Prut Internaţional, 2001. – 117 p. Vieru, Grigore. Făptura mamei; Legământ; Formular; Mică baladă; Joc de familie; Am rupt acest trandafir; Cămăşile: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 1. – P. 17-18. Vissarion, Andrada. Hamletiană II; Hamletiană III; Hamletiană IV; Paradisiace III (Adam şi Eva); Paradisiace IV (după cădere); Paradisiace V (exerciţiu de iubire): [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 11-12. – P. 38. Zadnipru, Petru. A trece; Moldovenii; Autobiciuire; Paşii mamei; Cântec pentru mama; Iubitei: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2001. – nr. 4. – P. 16-18. Zaharia, Alin. De ce oare eu te-am cunoscut; Simfonia paşilor uzi; Moartea umbla în rochie de voal prin oraşul Târgovişte: [versuri] / prez. graf. de Iulian Filip // Litere. – 2002. – nr. 1. – P. 26-27. BALADA îşi aşteaptă interpreţii // Momentul . – 1997 . – 7 noiembr. Apariţia plachetei de poezie “Îndoiala de sine” de Vasile Romanciuc, prezentare grafica de poetul Iulian Filip. RODOLFO Coccia e i suoi amici fini disegnatori // Ciociaria Oggi . – 1997 . – 12 marzo . – În lb. it. Despre cartea poetului italian Rodolfo Coccia “Le nuvole camminano” cu prezentare grafică de I. Filip şi cuvînt introductiv de V. Romanciuc.

Filed under: BIBLIOTECĂ, EXPOZIȚII, EXPOZIŢII DE CARTE, PICTURĂ

Emil Loteanu – 75 de ani de la naştere

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Mon, 07 Nov 2011 11:21:15 +0000

Cu prilejul aniversării a 75 ani de la naşterea marelui maestru al filmului moldovenesc şi internaţional, regizorului, scriitorului şi pedagogului Emil Loteanu cinematograful central din capitală “Patria-Centru” va fi redenumit Centru de Creaţie Cinematografică „Emil Loteanu”. Această decizie a fost adoptată de componenţa fondatorilor „Colaj” SRL, proprietară a reţelei de cinematografe „Patria”, care intenţionează să atribuie fiecărui cinematograf numele unor maeştri renumiţi din cinematografia naţională a Republicii Moldova. Conform deciziei Ministerului Culturii al RM, duminică, 6 noiembrie, în scuarul cinematografului „Patria-Centru”, pe Aleea Stelelor Cinematografiei Moldoveneşti, va avea loc dezvelirea solemnă a bustului lui Emil Loteanu şi lansarea cărţii „O viaţă cît o moarte de lungă”, dedicată creaţiei şi vieţii regizorului.

Emil Loteanu (n. 6 noiembrie 1936, satul Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița, Republica Moldova – d. 18 aprilie 2003, Moscova) a fost un celebru actor, regizor, scenarist, poet și scriitor român. Printre filmele regizate de el amintim Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1975), Gingașa și tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) și Luceafărul (1986). A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic– «Viața învinge». A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins. În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. În perioada 1953-1954 a fost actor la Teatrul dramatic “A.S.Pușkin” din Chișinău. “Într–una din zile, fiind cu mama la Cernăuți, a intrat la un cinematograf și a văzut un film american. I–a plăcut atât de mult, încât a fost marcat pentru o viață. Când a susținut examenul la cinematografie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l–a văzut cu mama la Cernăuți”, își amintea fratele său, Marcel Loteanu.

A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962). După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 – 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1968 a devenit membru al PCUS. În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor din Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoții de regizori de film în cadrul Școlii superioare de regie. El a fondat “Asociația experimentală de creație Phoenix-M”, revista de teatru și film “Lanterna Magică”, fiind și autorul emisiunii televizate “Se caută o stea”. De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru și film la Institutul de Arte din Chișinău. Printre tinerii actori formați de Emil Loteanu amintim pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu etc. Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova (1969), Artist al Poporului din Federația Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat și Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București. Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovski din capitala Rusiei.

Activitatea cinematografică

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961). Debutul său ca autor de filme de lungmetraj a avut loc în anul 1963, cu Așteptați-ne în zori (1963), film în care au debutat o serie de actori moldoveni cum ar fi: Ion Șcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guțu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău etc. Au urmat filme ca Poienele roșii (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma și Grigore Grigoriu, Această clipă (1968) (care a obținut Premiul II la Festivalul unional de filme de la Minsk din 1970) și Lăutarii (1971), cu care a obținut mai multe premii cum ar fi: Premiul Scoica de aur la Festivalul internațional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internațional ce dezvăluie tema artei și folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de aur la Festivalul Internațional de filme din Neapole (Italia, 1972), premiul spectatorilor și al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic din Milano (1978). Colaborarea sa cu studioul “Mosfilm” a fost marcată de regizarea a două capodopere: filmul Șatra (1976) despre viața țiganilor de la începutul secolului al XX-lea, care a câștigat o mulțime de premii și anume Marele Premiu Scoica de aur la Festivalul Internațional de la San Sebastian (1976); premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional al celor mai bune filme din lume din Belgrad (Iugoslavia, 1977); premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional din Praga (1977); premiul pentru rezolvarea plastică a secvențelor la Congresul XI al UNITEX din Paris și filmul Gingașa și tandra mea fiară (1978), ecranizare a nuvelei “O dramă la vânătoare” de Anton Cehov, care a participat la Festivalul celor mai bune fime din lume din Belgrad (1979). Participă apoi la regizarea a două episoade a filmului Anna Pavlova (film distins cu Marele Premiu Pentru cea mai înaltă contribuție în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducție, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin), realizat în coproducție cu cineaști din Anglia, Franța, Cuba, RDG. În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu. În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat Găoacea, în care are în distribuție numeroși interpreți din România: (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu) etc. A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean. În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filmele de scurt metraj: Frescă pe alb (1967), Academicianul Tarasevici (1970), Orașul meu alb (1973), Ecoul văii fierbinți (1974), Eugeniu Doga (1983), Svetlana Toma (1984), Grigore Grigoriu, Durerea (1985) etc.

Activitatea literară

Emil Loteanu s-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. El a debutat cu versuri în paginile revistei Contemporanul din București (1949). A publicat apoi volumele de versuri Zbucium (1956), Versuri (Ed. Lumina, Chișinău, 1970), Sufletul ciocârliei (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele Chemarea stelelor (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și Ritmuri (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965). De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi Vioara albă (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), Bucolica (1966) și Lăutarii (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor ’60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.

Filmografie

Regizor

Filme de ficțiune

A fost odată un băiat (1960)
Așteptați-ne în zori (1963)
Poienile roșii (1966)
Această clipă (1968)
Lăutarii (1971)
Șatra (Mosfilm, 1975)
Gingașa și tandra mea fiară (Mosfilm, 1978)
Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) – 2 episoade
Luceafărul (1986)
Găoacea (1993) – 2 episoade

Filme documentare

Hora mare (1959)
Piatra, timpul, cântecul (1961)
Frescă în alb (1967)
Academicianul Tarasevici (1970)
Orașul meu alb (1973)
Ecoul văilor fierbinți (1974)
Eugene Doga (1983)
Svetlana Toma (1984)
Grigore Grigoriu (1985)

Scenarist

A fost odată un băiat (1960)
Așteptați-ne în zori (1963)
Poienile roșii (1966)
Lăutarii (1971)
Șatra (Mosfilm, 1975)
Gingașa și tandra mea fiară (Mosfilm, 1978)
Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) – 2 episoade
Luceafărul (1986)
Miorița (“Telefilm – Chișinău”, 1987)
Durerea (“Moldova – film”, 1989)
Pițigoiul în picaj (“Telefilm – Chișinău”, 1989)

Legături externe

Articole biografice

Vă mai amintiți de… Emil Loteanu, 24 noiembrie 2009, Eliza Zdru, Adevărul

Filed under: ANIVERSĂRI, EXPOZIŢII DE CARTE

Pablo Picasso – 130 de ani de la naştere

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Tue, 25 Oct 2011 06:49:36 +0000

Serviciul “Colecţie de artă şi hărţi” a prezentat o expoziţie de cărţi, albume, reproduceri consacrate pictorului, graficianului, sculptorului şi ceramistului spaniol Pablo Picasso.

Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez s-a născut în data de 25 octombrie 1881 în Malaga şi a murit în 8 aprilie 1973 în Mougin, Cannes. A fost un artist plastic spaniol. Picasso a devenit o legendă în timpul vieţii şi este probabil cel mai celebru artist al secolului XX. Chiar şi dupa moarte, locul lui în artă nu a fost egalat. Artistul era extrem de multilateral, utilizând toate mijloacele imaginabile printre care creionul, acuarela, vopsele de ulei, cărbunele, metalul, ghipsul sau resturi colectate din tomberoane. Personalitatea puternică a lui Picasso a dominat viaţa artistică avangardistă până în preajma celui de-al doilea razboi mondial şi el a fost unul dintre iniţiatorii schimbărilor radicale din domeniul picturii şi al tipăriturilor. Pregatirea lui Picasso a început la Academia de Artă Lonja din Barcelona dar din 1900 a început să-şi petreacă luni întregi la Paris, unde s-a stabilit definitiv în 1904. Starea reţinută a tablourilor din Perioada albastră reflecta perioada de sărăcie disperată din viaţa artistului. În următorul stil al lui Picasso, Perioada roz, tonurile de roz au luat locul tonurilor albastre. Tema era abordată mai optimist. Subiectele favorite au devenit arlechinii, acrobaţii, dansatorii şi entuziasmul pentru modul lor de viaţă. Această abordare mai lipsită de griji a avut succes la public şi picturile perioadei roz s-au vândut foarte bine. Domnişoarele din Avignon din 1907, ce reprezintă cinci personaje feminine dintr-un bordel a devenit cea mai semnificativă lucrare din perioada timpurie a lui Pablo Picasso. În anii următori Picasso şi colaboratorii lui apropiati, Georges Braque şi Juan Gris, au explorat noile posibilitati pe care Les Demoiselles d’Avignon le-au iniţiat, creând curentul artistic numit cubism. În 1917 el a fost invitat la Roma pentru a crea costumurile şi decorurile spectacolului de balet al lui Diaghilev, comandă urmată de multe altele. Călătoria la Roma l-a stimulat pe Picasso să realizeze o serie de picturi monumentale cu teme clasice, cum ar fi nimfe şi fauni, zei şi zeiţe şi Minotaurul. În anii ’30 Picasso a început să realizeze lucrări de o expresivitate violentă, adesea emanând un sentiment pesimist şi de disperare. Tensiunea din aceste tablouri îş are originea atât din durerea personalî a artistului declanşată din destrămarea primei căsătorii cât şi din contactul cu artiştii suprarealişti, care susţineau creaţia artistică influenţată de modul în care aceasta era dictată de subconştient. Această perioada a culminat cu celebra Guernica, probabil cea mai cunoscută creaţie a lui Picasso. În această lucrare, Picasso a exprimat oroarea simţită la auzul veştilor despre bombardarea şi distrugerea capitalei în războiul civil spaniol. Tablourile produse de Picasso după cel de-al doilea razboi mondial nu se ridica la nivelul lucrărilor timpurii în privinţa importanţei în istoria artei sau a geniului artistic, dar multe sunt foarte inovatoare. Picasso va fi probabil comemorat mai ales pentru creaţiile lui timpurii, dintre care cele mai reuşite erau produsul răspunsului emoţional al artistului la evenimentele şi personajele din jur.

Fată în faţa oglinzii (1932). Ceea ce îl face celebru pe Pablo Picasso este cubismul. Maestrul încearcă să reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafaţa bidimensionala a tabloului, fără a folosi însă mijloace iluzioniste, care să lege forma ţi suprafaţa prin îngreunarea observării diferenţei dintre primul plan şi fond. Obiectele sunt descompuse în părţi de bază şi apoi sunt reasamblate pe suprafaţa pictată. Începând cu anul 1912, Picasso recurge la metoda “colajelor”, cubismul intrând într-o “fază sintetică”. În acest mod, Picasso reuşeşte să accentueze şi mai mult diferenţa între suprafaţa tabloului şi relieful obiectelor reprezentate.

Domnisoarele din Avignon (1907). Această opera anunţă cubismul pe care Picasso şi Braque l-au definitivat între 1910 şi 1920, căutând resursele unei viziuni intelectuale a obiectelor prin constructivism, analiză şi sinteză. Culoarea este întinsa în zone plate şi mari, în contrast cu liniile dure, tăioase, colţuroase, astfel încât suprafeţele să devină planuri solide. Fondul îşi face loc printre figuri, se desface în mai multe planuri dure şi ascuţite. Spaţiul se deformează şi se descompune ca figurile. În stânga, compoziţia este construită pe o succesiune de personaje drepte, în dreapta compoziâia se descompune, chipurile ultimelor două femei devin măsti de sculptură neagră.

Dora Maar Au Chat (1941.) Tabloul o reprezintă pe iubita artistului, Dora Maar, şezând pe un scaun, cu o pisică pe umăr. Lucrarea a fost vândută în anul 2006, la o licitaţie organizată de Sotheby’s New York, pentru suma de 100,7 milionane de dolari. Pictura se remarcă prin strălucirea culorilor şi prin modelul complex al rochiei personajului. Guernica (1937). În aprilie 1937 bombardierele germane în serviciul lui Franco au atacat vechiul oras Guernica, fără alt scop decât de a masacra şi de a semăna teroare în rândurile populaţiei civile. Omorând pe cetaţenii din Guernica, aviatorii germani au ucis civilizaţia. Picasso a hotărât ca pictura sa fie o ripostă la atrocitatea acelui masacru astfel încat să o ţină prezentă în conştiinţa lumii, constrângând-o să judece şi să decidă. În Guernica nu există cromatism: numai negru, alb, gri. Renunţând la culoare şi relief, Picasso a tăiat raportul omului cu lumea. Nu mai există natură sau viaţă, ci viziunea morţii în acţiune. Violenţa şi moartea geometrizează, mecanizează chipurile, membrele, figurile. Picasso a declarat că atrocitatea masacrului de la Guernica este în logica aşa numitei civilizaţii tehnologice, a maşinilor.

Filed under: ANIVERSĂRI, ARTĂ, BIBLIOTECĂ, CĂRȚI, EXPOZIŢII DE CARTE, PICTURĂ Tagged: Barcelona, Cannes, Malaga, Pablo Diego José Francisco, Pablo Picasso, Paula Juan Nepomuceno María, Remedios Cipriano, Spain

Cultura azi

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Sat, 08 Oct 2011 12:10:08 +0000

Filed under: BIBLIOTECĂ, EXPOZIŢII DE CARTE, VIDEO Tagged: Activități culturale

Ghenadie Jalbă – expoziţie personală la 55 de ani

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Mon, 26 Sep 2011 07:36:38 +0000

MINISTERUL CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI DIN REPUBLICA MOLDOVA

DIRECŢIA CULTURĂ A PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI CHIŞINĂU

au onoarea să Vă invite

LA EXPOZIŢIA PERSONALĂ DE PICTURĂ

GHENADIE JALBĂ

22 septembrie – 09 octombrie 2011

CENTRUL EXPOZIŢIONAL “CONSTANTIN BRÂNCUŞI” , bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 3, Chişinău.

Născut pe 13 Octombrie, 1956,S. Sărata-Veche, Făleşti, Rep. Moldova

Titularizare UAP 15 Martie 1993, secţia Pictură

Rezidenţa MD-2072, Chişinău, str.Valea Crucii 8, ap.310

Tel. (dom): [+373.22] 56 16 32

GSM: [+373] 078025647

E-Mail: admin@arta.md

http://jaloba.arta.md/ro/gallery/1

Formarea

1968-1971 – Şcoala de arte plastice pentru copii din Făleşti, filiala Sărata Veche, prof. Gheorghe Sandu
1971-1975 – Colegiul de Arte Plastice A. Plămădeală (fosta Şcoală Republicană de Arte Plastice

I. Repin ), clasa prof. Petru Rusu, Chişinău
1975-1981 – Institutul Academic de Stat de Arte Plastice din Moscova V. I. Surikov, Federaţia Rusă, clasa prof. Victor Grigorevich Tsiplakov

Consacrarea

1984 – Debutează în calitate de plastician. Până la zi, a participat la peste 100 de expoziţii organizate în ţară şi străinătate
1991 - Titularizat membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova
1997 – Membru al Asociatiei Internaţionale a Artiştilor Plastici Profesionişti în cadrul UNESCO

Activitate profesională şi pedagogică

1984-1995 – Lector, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”, Chişinău
1983-1984 – Director, Şcoala de arte plastice pentru copii din Făleşti
1981 – Profesor, Liceul Republican de Arte Plastice “Igor Vieru”, Chişinău
1998, până la zi, profesor, Colegiul de Arte Plastice “Al. Plămădeală”, Chişinău
1996-2003 – Preşedinte al Secţiei Pictură a Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova 2009, până la zi – preşedintele UAP din R. Moldova

Expoziţii personale

1990 – Direcţia Cultură a Primăriei municipiului Chişinău, Moldova
1998 – Muzeul Literaturii Române V. Pogor, Iaşi, România
1998 – Galeriile Geneza, Moineşti, România
1999 – Galeriile Arta, Bacău, România
2001 – Ambasada României la Chişinău, Moldova
2003 – Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău
2004 – Artium Gallery, Dedeman grand Chişinău Hotel
2011 – Centrul Expoziţional Constantin Brâncuşi UAP, Chişinău

Expoziţii relevante în străinătate

1987 – Expoziţia Artişti plastici din R.Moldova, Strasbourg, Franţa
1998, 1999 – Expoziţia artiştilor plastici din R.Moldova la Salonul Internaţional, ЦД Х , Moscova, Federaţia Rusă
1999 – Expozitie din colecţiile MNAM al Moldovei, Finlanda, Germania
2000 – Expoziţie de artă plastică în cadrul Târgului Internaţional Hannovra – 2000
2006 – Expoziţia de artă plastică Vecinii de la Răsărit, Utrecht, Olanda
2006 – Expoziţia Moldova, Artă Contemporană, Bruxelles, Belgia

Tabere de creaţie/simpozioane/documentări

1990 – Tabăra de creaţie Arta tinerilor pictori, Iaşi, România
1993 – Studiu şi documentare la Centrul Micado, Paris, Franţa
1997 – Tabăra internaţională de creaţie Tescani, România
2000 – Tabăra internaţională de creaţie Iaşi, România
2003 – Tabăra de creaţie Orheiul Vechi, Rep. Moldova
2004 – Tabăra de creaţie Vatra Dornei, România
2004 – Leogrant Art Chişinău Painters’ Campus, Rep. Moldova

Lucrări în colecții publice
Muzeul Naţional de Artă al Moldovei (Chişinău, Moldova)
Muzeul de Arte Plastice din Bacău (România)
Muzeul Literaturii Române V. Pogor, (Iaşi, România)
Muzeul de Istorie al Moldovei (Chişinău, Moldova)
Lucrări în colecții private
Australia, Canada, Federaţia Rusă, Franţa, Germania, Italia, Republica Moldova, România, S.U.A., Ucraina

Bibliografie

– enciclopedii, cataloage
Ghenadie Jalbă. Pictură. Catalog. Prefaţă : Valentin Ciucă, Spiritul Proteic. Chişinău, Tipar Combinatul poligrafic, 2011
Ghenadie Jalbă. Pictură. Catalog. Chişinău, Tipar Combinatul poligrafic, 2003
Arta contemporană din Republica Moldova. Catalog. Curator: Zbârnea, Tudor. – Chişinău, Editura Atelier, 2006
Bienala Internaţională de Pictură – 2009 Chişinău. Catalog, curator: Tudor Zbârnea. – Chişinău, editor: Bienala Internaţională de Pictură – 2009, 2009
Colesnic, Iurie. Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”. Ghid encyclopedic. – Chişinău, Editura Museum, 2008
Saloanele Moldovei, ediţia a I-^a. Catalog. – Bacău, 1991
Saloanele Moldovei, ediţia a V-^a. Catalog. – Bacău, 1995
Saloanele Moldovei, ediţia a VIII-^a. Chişinău-Bacău-Bucureşti. Catalog. – Chişinău, 1998
Saloanele Moldovei, ediţia a XIV-^a. Catalog. – Bacău, 2004
Saloanele Moldovei, ediţia a XV-^a. Catalog. – Chişinău, 2005
Saloanele Moldovei, ediţia a XVI-^a. Catalog. – Bacău, 2006
Saloanele Moldovei, ediţia a XVII-^a. Catalog. – Chişinău, 2007
Saloanele Moldovei, ediţia a XVIII-^a. Catalog. – Bacău, 2008
Saloanele Moldovei, ediţia a XIX-^a. Catalog. – Chişinău, 2009
Saloanele Moldovei, ediţia a XX-^a. Catalog. – Bacău, 2010
Saloanele Moldovei, ediţia a XX-^a. Catalog. – Chişinău, 2011
Zbarnea, Tudor, Salonul de toamnă, 2005. Concursul Naţional în domeniul Artelor plastice. Ediţia I
Organizator: Ministerul Culturii şi Turismului al RM. Catalog. – Chişinău, 2005
– periodice
Cernica, Doina. Interviu cu pictorul Ghenadie Jalba // Crai Nou. – Suceava [România], 2004. 20 noiembrie.
Rocaciuc, Victoria. Pictorul Ghenadie Jalbă // Atelier. – Chişinău, 2004.
Adam, Victor. Inspirat din tradiţiile populare// Ploieştii. – Ploieşti, 2006. 2-8 martie.
Păpuşoi, Liliana. Interviu cu Ghenadie Jalbă // Cotidianul Flux.– Chişinău. 2006. 28 martie.
Bantoş, Alexandru. Dialog cu Ghenadie Jalbă // Limba Română. – Chişinău. 2006. nr.7-8.

Note critice

Valentin Ciucă: Ghenadie Jalbă – spiritul proteic

O formulare care a devenit în timp celebră susține că tinerii visează înainte, bătrânii visează înapoi, iar la mijloc bărbații se luptă… Sunt tentat să dau crezare acestui punct de vedere, deoarece statistica poate oricând confirma, fără să ignore excepțiile care identifică tineri îmbătrâniți prea devreme ori bătrâni cu o vitalitate creatoare remarcabilă. La nivelul artei universale, există atâtea exemple ale unor longevivi care și-au păstrat permanent vitalitatea, asociată cu înțelepciunea, nici ea de neglijat. Angajat de timpuriu în sfera atât se seducătoare, dar atât de dificilă a universului artei, Ghenadie Jalbă a parcurs itinerariul labirintic al anilor de formare intelectuală și artistică cu încrederea că substratul genetic îl va conduce către zonele eterate ale spiritului și comunicării către ceilalți a sinelui profund, unde identificăm momente de veritabilă jubilație intelectuală, dar și stări prin care eul profund simte nevoia unei revolte. A face pictură este un destin, a atinge sferele înalte ale valorii o datorie morală în raport cu ceea ce numim harul… Confratele de la Chișinău, acum așezat de breasla artiștilor în fruntea obștei, confirmă un traseu uman și creator prin care anii de formare la Colegiul Al. Plămădeală legitima un talent evident pentru arta culorilor și se pregătea cu răbdare și temeinicie pentru desăvârșirea anilor de ucenicie și intrarea în complexa și autentica existență artistică. Studiile de la Chișinău, asociate la nivel universitar cu cele de la Institutul Suricov din Moscova au modelat în planuri diferite personalitatea unui artist pentru care meșteșugul culorilor era, concomitent o provocare și o vocație. Toți comentatorii stabilesc cote înalte de respect față de multiplele școli de pictură din spațiul ex-sovietic, a căror prestanță profesională a fost apreciată unanim. Respectul pentru tradiție, asociat unei impecabile rigori profesionale, a generat un fel de mitologie a domeniului, rămânând, firește, destul loc și pentru alte variante posibile. Canoanele, în artă, conduc la schematizări, în timp ce doar libertatea, bine înțeleasă și gestionată, asigură spațiul autentic al exprimărilor personale. Fiecare artist-creator de universuri în plan uman și estetic își asumă responsabilități care transcend imediatul, clipa. În fapt, creatorul autentic face permanent racordul dintre cei care au fost și cei care nu s-au născut încă. Tradiția marchează bornele de hotar între viziuni și stiluri, prezentul obligă la depășirea lor. O permanentă dinamică a mișcărilor pe harta lumii și a artei face ca lumea să capete un sens, o noimă, cum spunea, deseori, Constantin Noica. Din perspectiva definirii eului artistic, Ghenadie Jalbă pare deschis către toate azimuturile imaginarului, nimic din tot ceea ce vede nu i se pare derizoriu sau inexprimabil pictural. El are capacitatea de a înnobila subiecte minore sau anodine, de a monumentaliza universul imediatului. Fecunditatea și spiritul laborios, mereu în alertă, l-a condus în timp către o formulă individuală, numită stil, prin asocierea în absolut a ansamblului de opere, fiecare dintre ele țintind către propria individualitate. Stilul său se compune asemenea unui mozaic în care fiecare fărâmă ceramică are dreptul la strălucire, iar ansamblul compozițional cu atât mai mult. Asemenea fecunditate imaginativă face ca fiecare nouă compoziție, fie ea portret, natură statică, peisaj să exprime o secvență ideală, un fragment din universul vizibilului. Expozițiile lui Ghenadie Jalbă deschise la Chișinău, Moscova, Iași, Bacău ș.a., taberele și simpozioanele, expozițiile de grup identifică un creator care a făcut din disciplina atelierului și din mobilitatea intelectuală și fizică un mod de a fi permanent racordat la pulsul vieții. Prezența într-o tabără la Paris, dar și la Tescani sau Vatra Dornei subliniază necesitatea dialogului intercultural, varietatea opțiunilor stilistice asigurând permanent sentimentul surprizelor… anticipate. Sub raport pictural, structura opțiunilor artistului variază între viziunile monumentale, simbolice ale frescei ca semn și sens al istoriei și subtilitatea cu care surprinde candoarea copilăriei sau frumusețea nubilă a unor fecioare aflate la vremea culesului. În general, feminitatea este pentru artist privilegiul unui elogiu adus, prin artă, naturii și vieții, bucuria de a exista fiind darul absolut al divinității. De aici altitudinea spirituală în tratarea motivului, armonia cromatică perfect acordată ansamblului. Culorile, deseori coapte ca un fruct, fac trimitere la miracolul vieții și al anticipatei maternități. Reacția de tip intelectiv se conjugă la Ghenadie Jalbă cu gestul deseori spontan, febril chiar, astfel prospețimea ansamblului determină atașamentul la fel de spontan al privitorului. Nudurile, senzuale și catifelate, impun, ca dorință, tactilități suave, ochiul abandonându-se propriei desfătări… Cromatica perfect racordată pe o paletă cu relații ale ocrurilor și a unor griuri prețioase trimite la universul chemărilor din adâncul ființei fizice. În plan spiritual, compozițiile consacrate unor portrete țintesc definiri caracteriale, universuri intime, oameni așa cum putem întâlni la orice pas. Viața interioară a personajelor anodine se relevă doar celor cu adevărat interesați de psihologiile stranii, bizare sau atașate de trăiri împinse către limite. Varietatea stilistică a artistului permite abordarea dezinhibată a oricărui subiect posibil. Unele viziuni compoziționale, desfășurate pe verticală, fac din ascensional un semn al divinității omniprezente. Desfășurarea amplă, are sensul unui elogiu, masele de culoare fiind, ca la El Greco, o deformare a formei cu efect senzorial și mintal de excepție. Tema gravă a durerii, exprimată simbolic, arată că în filosofia pictorului, categoriile aparent opuse, binele și răul, sunt consubstanțiale. Artistul alternează reflecțiile grave asupra rosturilor lumii, dar nu neglijează spectacolul lumii de lângă noi. Copii candizi, Domnișoarele surprinse în Scenele stradale fac din pictor un monden reporter în căutare de subiecte estivale. Portretul în alb sau Broboada albă, candizii copii, bărbații misterioși ascunși sub cupola unor pălării hogașiene, sugerează secvențele unui deschis permanent spectacol al străzii. Retragerea în pitorescul orizont campestru, sensibil la efectele de lumină, are în cazul lui Ghenadie Jalbă un fel de anteică revenire în teritoriile originarului. Un orizont tonifiant și pentru artist și pentru privitor, astfel încât regenerările succesive asigură forța ansamblului și parcursului. Apreciez lucrări ca Durerea, Personaj, Mister, portretele de copii, naturile statice pentru transparențele fluide, precum și, îndeosebi, compozițiile Mocanii, Refugiații al căror fior tragic, amplifică dramatismul compoziției, cromatica sugerând limitele durerii… Vitalitatea creației, diversă și robustă în arhitectura plastică și rafinamentele cromatice, face din Ghenadie Jalbă un artist care, privind uneori înapoi la clasici, știe cum să rezoneze timpurilor învălmășite de-acum…

Filed under: ANIVERSĂRI, ARTĂ, EXPOZIȚII, PICTURĂ

Aelita Andre – o fetiţă de 4 ani pictează

Serviciul "Colecție de artă și hărți" — Tue, 20 Sep 2011 07:24:49 +0000

Se numeşte Aelita Andre şi este considerată copil-minune al picturii. S-a născut în Rusia, dar trăiește, împreună cu părinții săi, în Melbourne, Australia. La doi ani a avut prima expoziție de grup în Melbourne, alături de artiști adulți. La trei ani a devenit membră a Asociației Naționale pentru Arte Vizuale din Australia. După cum afirmă părinții săi, artiști amândoi, Aelita a început să picteze când avea un an și jumătate şi are 9 de opere de artă la Galeria Agora din Manhattan pe care le-a vândut cu 30.000 $ (lucrările din cadrul expoziţiei ajung de la 5.000 $ până la 11.000 $ pentru fiecare pânză). Artista găseşte continuu noi tehnici de exprimare în modul în care şi-l doreşte, precum utilizează o gamă largă de instrumente – perii, spatule, degetele proprii, palmele sale, de asemenea experimentează cu o varietate de materiale, inclusiv obiecte cum ar fi frunze, crenguţe şi foiţa de aur pentru a reda relief tridimensional în operele sale. Un fotograf a aratat picturile realizate de Aelita (care avea mai putin de 2 ani) directorului unei galerii de artă din Melbourne şi l-a întrebat dacă ar dori s-o reprezinte pe artistă. Directorul, Mark Jamieson (care nu ştia nimic despre vârsta autoarei lucrărilor) a fost încântat de picturile abstracte pe care le văzuse şi a acceptat să le expună în cadrul unei expozitii de grup. În continuare, câteva imagini din viața micii pictorițe.

Click to view slideshow.

Puteți afla mai multe despre Aelita Andre pe site-ul său oficial şi achiziţionarea lucrărilor de artă pe ARTmine.

Filed under: ARTĂ, EXPOZIȚII, PICTURĂ Tagged: Australia, Manhattan, Mark Jamieson, Melbourne, Oceania, PICTURĂ, Romania, Rusia, Victoria